*viziunea unui scriitor despre micul imperiu al unui atelier de fericire
 
Felicity Store este un vis, o intrezarire. O mica  crapatura intr-un zid fermecat, prin care vrei sa vezi ce se intampla acolo si nu poti, pentru ca ti se aduc la cunostinta doar lucrurile fermecate care sunt deja create, formate, finisate! O sa ma auto-denumesc in continuare „calatorul”, pentru ca asta am fost in acea zi, acasa la Felicity Store.

Calatorul strabatu tara numai pentru a cunoaste, in sfarsit, tezaurul in numele caruia scria zi de zi cu daruire si uimire continua. Dori sa respire aerul florilor uscate, sa atinga sticla cerceilor cu puf de papadie, sa isi puna dorinte cu nemiluita doar privindu-le si crezand...in ele.

N-a stiut exact locatia sediului si desi cunostea cat de cat Clujul, a cautat intrandul, adulmecand strada matinala ca pe un croissant cu unt, de dimineata, in Paris. In cele din urma il descoperi – era mai usor decat paruse in Google Maps. Cand vazu placheta cu Felicity Store, inima incepu sa ii bata tare. „Atelierul!” isi spuse, frangandu-si mainile. Astepta de atata vreme acest moment incat parea ireal.

Il intampina o zana cu ochi albastri, care avea voce patrunzatoare si sigura. Pe parcursul zilei, afla ca de fapt zana este o Wonder Woman in carne si oase, pentru care nimic nu este imposibil, care lupta pentru a face Romania mai frumoasa si bijuteriile handmade mai iubite decat deja sunt. Aflata la cumpana dintre prietenie si business, reuseste sa le oranduiasca pe toate, pentru a avea succes. Ce inseamna succesul pentru ea? Creativitatea pusa in practica, satisfactia profesionala a angajatelor si totodata colegelor ei, un brand cunoscut in tara care a crescut-o si a ajutat-o sa se dezvolte. Da, Felicity Store a inceput de la pasiunea unei fete penru bijuterii handmade care apoi a umblat tara in lung si in lat in numele artei si frumusetilor ce izvorasc din ea. De acolo, mii de ore in picioare si de ganduri intortocheate despre cum sa faci ca sa „fie bine”, asa cum doresc sa faca toti romanii minunati de pretutindeni.

Urma cunoasterea echipei: o mana, de fapt hai, doua maini de fete pline de energie, sugubete, care au gustat toate glumele ciudate ale calatorului putin intimidat de maretia situatiei. Poate ca pentru cineva din afara nu ar fi fost la fel de grandios, insa pentru un artist, care mai si scrie despre frumusetile izvorate din mainile acestor fete de atata timp, a fost ceva cutremurator de important. Fetele din prima camera se ocupa de clienti si de colete. Telefoanele suna in continuu, vocile dulci raspund cu blandete si curiozitate. Personalizeaza comenzile cu clientii la telefon, noteaza, si din cand in cand baga nasul in camera urmatoare pentru a-si intreba colegele de la departamentul creativ daca „se poate” sa realizam visul clientului cu imaginatie bogata. Fac cunostinta cu calatorul, pesemne plin de entuziasm, care vorbeste si el prea mult de emotie. In fata lui se astern o parte din bijuteriile prea bine cunoscute, expuse pentru clientii care vor sa le achizitionez de la sediu. Sunt cu mult mai maiestuoase decat crezuse, mai fine, mai elegante! Ramase fara respiratie incercand sa le denumeasca pe toate din memorie. O bucurie fara cusur!

Timpul trecere repede in atelierele fermecate si fu nevoie sa intre si in cea de-a doua camera pentru a cunoaste fetele care creeaza. Acolo, ce sa vezi: un atelier ca in povesti. Cutii mari cu print vintage, cu flori, aduc aminte de frumusetea secolului XIX. Organizate ca la carte, nu exista nici un soi de dezordine. Cutiile seamana intre ele, se pare ca doar fetele stiu ce anume este in ele, in rest misterul se pastreaza pentru orice fel de vizitator! Fetelor le merg mainile intruna, nimeni nu se opreste din lucru cat povestesc cu calatorul teribil de induiosat de toti pufii de papadie, de sticla minunata care contine bule unice de aer, tare frumoase in realitate.

Se simte precum in Narnia, intr-un  fel, sau poate la Hogwarts, pentru ca totul este atat de magic si din multe bucati mici fermecate deodata rasare o minunata bijuterie! Aici, fetele au timp sa vorbeasca mai mult, si sa creeze, sa inventeze, sa isi aduca aportul. Calatorul uita cat e ceasul si zau ca de cateva ori i-a venit sa puna mana pe clesti si pe materiale, sa confectioneze ceva! Insa isi dadu seama ca entuziasmul era sa il faca sa-si bage mainile in rasina proaspat turnata, stricand astfel munca de jumatate de zi a cuiva, asadar se cumpata. Isi promise ca revine luna urmatoare pentru inca o zi in atelierul fermecat in care totul parca se pregateste pentru Craciun, in continuu! Multumi colegelor de la toate departamentele si pleca cu inima plina, stind ca de acum va scrie altfel, gandindu-se la migala, munca, pasiunea si indarjirea lucratoarelor cu fericire. Afla apoi ca atelierul magic pregateste multe surprize noi pentru iubitorii de bijuterii din Romania si se entuziasma cumplit.

Pana data viitoare, may you be...Felicity!