A fost odată o fetiță pe nume Maria, care locuia într-un mic sat înconjurat de câmpuri întinse. Maria era o fetiță curioasă și aventuroasă, mereu în căutare de noi experiențe.
O zi de primăvară, în timp ce se plimba prin câmp, a găsit o papadie frumoasă, cu puf alb și pufos. A luat-o în mână și a observat cum puful se răsfiră în vânt. În acea clipă, a venit cu o idee minunată: și-a pus dorința în puful de papadie și a suflat cu putere. Maria și-a dorit cu atâta putere să zboare, să se înalțe deasupra câmpurilor și să exploreze lumea de sus. Deși era o dorință imposibilă, ea nu s-a lăsat descurajată. A plecat spre casa ei cu inima plină de speranță și a așteptat ca dorința ei să se îndeplinească.
În noaptea aceea, Maria a avut un vis frumos. În vis, se vedea zburând peste câmpuri, aproape de nori. Era liberă și fericită, iar vântul îi mângâia părul. A fost o experiență atât de frumoasă, încât când s-a trezit dimineața, Maria a știut că trebuie să încerce să-și îndeplinească dorința. În aceeași zi, Maria a mers din nou în câmp și a căutat o altă papadie. A găsit una frumoasă, exact ca prima, și a suflat din nou în puf. De data aceasta, a simțit o forță magică ce o împingea în sus, iar în câteva momente, a început să se înalțe deasupra câmpului. În curând, a ajuns la înălțimea dorită și a început să exploreze lumea de sus, așa cum și-a dorit.